.. hmmm ... nu ştiu sa scriu versuri, nu ştiu de unde vin cuvintele, nu ştiu
definiţia poeziei... (dacă ea exista). Îmi place sa mă exprim aşa, sa
asociez gîndurilor mele semne, nu reuşesc însă mereu ... iar gîndurile
zboară aşa iute... uit atunci sa mai pun Punct Uneori caut o rimă dar de cele mai multe ori las totul la voia întîmplării ... se cheamă improvizaţie .. cred.
Nu am învăţat prea mult pînă acum .. am doar IV clase ... Clasa I-a am
terminat-o pe la 10 ani ... uram scrisul atunci, îmi plăcea însă sa
desenez, o făceam rău şi în locuri total nepotrivite spre disperarea
părinţilor mei ... cadranele ceasurilor din casa le pictam în albastru
deschis, ştiam eu ceva ... timpul! ... apoi clapele pianului în aceeaşi
ordine în care erau aşezate culorile în cutie .. şi aşa au rămas mereu
pentru mine clapele pianului .. colorate. Muzica este culoare.
Clasa a II-a? ... uff ... tot cam zece ani a ţinut. Dragostea,
prietenii, scrisul, boala, sportul, fotografia, muzica,
libertatea/răzvrătirea/fuga, sexul, fumatul, adevărul/minciuna,
credinţa, regulile şi metodele de ocolire a lor .. au fost principalele
materii de studiu. La unele materii am rămas corigent, la altele abia
am trecut ... doar la o materie am fost premiant... viaţa.
Repetent? .. da .. la dragoste... cam trei ani la rînd. Asta atunci ... caci de repetat o tot repet.. fi'ar sa fie...
Clasa a III-a a fost oarecum uşoară şi a trecut foarte repede.. am
privit oamenii şi am studiat semnificaţia cuvîntului "sfîrşit"... Apoi
mi-am împlinit nişte vise, am făurit altele, am zburat mult şi cam
sus... uff, iar la sfîrşit a fost un examen tare greu... 30 ... dar am
trecut ... mai am puţin şi termin clasa a IV-a. A fost şi este încă
grea, înfrîngeri, remuşcări, renunţări, chelia, hmm .. acum mă simt eu
privit de oameni ... dar încă sper, sper sa fac VIII clase, sa mă
maturizez şi eu o data
Punct
The Drawer of Memory
... sau ... sertarul cu amintiri... rascolesc uneori prin el, ca si voi, aranjez cat de cat spatiul acolo, sa fac loc, altor amintiri.. sunt multe hartii pline de cuvinte banale, sau desene ce poate pentru voi nu inseamna nimic, si aerul dintre foi este plin de muzica, doar eu o aud.. of.. de-as putea sa o pun pe note asa cum o simt. Gasesc si obiecte, un ceas.. cu timpul oprit, o cheie.. inutila acum, si fotografii.. multe fotografii.. din care-mi zambeste-un copil.. si-mi este asa de greu sa intru-n mintea lui acum.. de parca n-as fi eu. EU .. cu 40 de ani mai batran.. EU.. cu tot atat de tanar.
Ca in orice sertar cu amintiri... este balamuc.. amintiri ravasite in timp... am sa le las asa.. RAVASITE
o
First class .. 1975
A little crazy ..1984
De ce?
Fiindca noaptea se pune voal
Peste ochii mei si
Stelele
Asa cum stralucesc
Nu se mai vad si
Luna alba cade'n
Negrul noptii si
Cu al noptii voal...
IUBESC..
Gardul - 1989
Sprijinit cu spatele
de un gard inalt si alb
Suspendat parca cu
sarma ghimpata
De varfurile fragile
ale copacilor
Ce se apleaca usor
Deasupra obrazului
meu bronzat
De soarele torid al
verii ce trece tot mai greu
In asteptarea
maturitatii frunzelor tinere
Ale copacilor ce
cresc dincolo
De gardul inalt ...
Suspendat parca intre
mine si
Libertatea ce mi-o
doresc
Precum isi doreste
marea
Soarele torid al
verii ce trece tot mai greu
Aici ... la mine
Departe de tot ce
iubesc mai mult
Sufletul meu vibreaza
la un cuvant
Duios soptit asa cum
sopteste vantul
Urechilor mele
Ca dincolo de mine
Cerul
Este intotdeauna
Senin
La mine ploua
Picaturi de ploaie
imi cad pe obrazul bronzat
Si obosit de atata
speranta, de atata durere
Adunata aici, atat de
departe
Atat de aproape de
cerul senin ...
M-am ridicat si am
fugit ...
Si de ce n-as fugii
acum
Cand norii imi
ingreuneaza respiratia
Sufocandu-ma in
culoarea lor trista,
Stiind ca ei
Ascund lumina
stralucitoare
A libertatii mele ...
Dar gardul inalt si
alb, suspendat parca
De varfurile fragile
ale copacilor
Ce se apleaca inca
peste obrazul meu, peste fruntea mea,
Inalt si semet
Ca o umbra, se agata
De spatele meu ...
Nu pot sa fug ... nu
pot sa vad ...
Cad in genunchi cu
fata-ngropata
In pamantul moale si
catifelat
Ca o piele de femeie
Zdrobit de greutatea
Din spatele meu ...
imi infig
Unghiile in iarba
deasa si strig
Si strig ...
Apoi m-am simtit
usurat
O raza calda de soare
imi incalzeste corpul ...
In fata mea
Inca mai ploua marunt
De undeva ... de
departe, se aud tunete
Din ce in ce mai
incet
Din ce in ce mai
departe ..
Varfurile copacilor
se ridica usor
De pe obrazul meu
De pe fruntea mea
Incep sa vad ... si
intorc capul uimit
in stanga mea cerul
senin ..
in dreapta mea cerul
senin ...
in fata mea cerul senin
Altceva ... NIMIC
NIMIC NIMIC
Dar totusi .. totusi
ma sprijin de ceva ...
O FI EL
Atunci am sarit in
picioare si m-am intors ...
Un copac falnic isi
indrepta varfurile fragile
Spre un soare mai
stralucitor ca niciodata
Atunci am strigat din
suflet
SANT LIBER ... LIBER
..liber .. ber ..er ..e.e.e...
DAR JOS!?
DA JOS!
uitasem sa privesc in
jos ..
Asa cum ma
asteptam.... HA HA HA HA ....
Am vazut ...
CERUL SENIN
Oameni colorati - 1986
Doua culori 12.09.2005
Femeia nu este in
doua culori,
Buze, sfarc, limba si
piele …
Ochii! De are oglinda
si-i vede
Si stie ca are
culoare in trup.
Se “taie” si rosu
tasneste pe alb
Si plange si lacrima-i
sare in negru
Iar lumina ce trece prin ea
Culoare ii da ...
curcubeu de culori.
De-ti place sau nu
E OM si nu poate trai
In ALB si NEGRU, caci
este culoare …
Femeia nu este in
doua cuLori …
OGLINZI - 1990
ROSTOGOL 14.09.2005
Sa stai pe un scaun
Intr-o camera cu usa direct catre cer
Cu gratii la geam
Si tabloul cu tine
zambind efemer
Plictisit de angoase
si zambetul tamp
Ce iti sta ca un
timbru lipit de cuvant
Prins intre cer si
pereti de beton
Stors de atata gandit
Asteptand timpul mort
Ca si timpul trait
Sa se scurga pe usa direct in abis
Sa-ti doresti cu un
ultim cuvant
Sa pasesti peste vis
Si sa calci in
picioare
Pe albastru patat
Cu alb de nor
Si pasare-n zbor
Trantind usa in spatele tau
Rostogol fara aripi
Aiurea cazand
Pe un scaun
Intr-o camera cu usa direct catre cer
Cu gratii la geam
Si tabloul cu tine
Zambind efemer
Plictisit de angoase
Si zambetul tamp
Ce iti sta ca un
timbru
Lipit de cuvant
Rostogol
Aiurea
Cazand …
Pe un scaun
Intr-o camera cu usa direct
catre cer ...
1987 septembrie - 1988 in armata (Topraisar)
De vrei
Cat de mare trebuie
sa fie o litera
Sa formezi un cuvant
atat de urias
Sa se vada departe in
zare
Orizont de la stanga
la dreapta
Urmarit de un deget
ochit
Al mamei ce striga
copilului mic
Uite copile! Cuvantul
..
“ I U B I R E ”
In joc de lumina
Noapte si zi
Cu soare, cu luna
Cu punctul pe “ I “ ...
Uite! Cuvantul acela
Pluteste sau vine din
cer prins in fire
Urzite de oameni sau
fiinte nebune
Magnetice unde il tin
suspendat
Intre vis si real
Armonici si muzici
divine
Si pare un gand.. asa de banal
Compus
Din pamant, si din foc
Din apa.. si cer …
Prins intre gratii de fier
Orizont de la stanga
la dreapta
Urmarit de un deget
ochit
Al mamei ce striga
copilului mic
Smucindu-l de brat
Facand sa-i sara din
ochi
Lacrima prinsa in
fire din cer
In aer plutind
nevenindu-ti sa crezi
Ca o vezi! Si
acelasi cuvant prins in ea
Rotund, tremurat,
strig strigatul ei...
Copile!
Esti OM … ce
naiba
Scufunda-l de vrei !
In clipirea ochilor
tai …
'85 - '86 ... M O Z A I C / P H Y T ON
(prima trupa in care am cantat.. Ion, Dan, Malineanu, Dedu.. nu am sa uit asta)
12 cuvinte pentru tine
VANTUL ... pasi pierduti in noapte
GANDUL ... s-a ratacit in cer si el
CUVANTUL ... rostit mereu in soapte
CANTUL ... si el rostit la fel ...
AMINTIREA ... ca un cutit infipt in sufletul meu
REGASIREA ... un zid prea inalt ne desparte
IUBIREA ... e data pe bani unui zeu
PRIVIREA ... tristete lumii imparte
PLANSUL ... imi lasa urme adanci in obraz
VISUL ... ca un demon imi joaca feste
SCRISUL ... produce arome si clipe de extaz
RASUL ... este al celui ce citeste cuvintele aceste ...
Pe ici, pe colo... '93
Drumul spre luna 16.09.2005
Cu cat noaptea mai plina de luna
Cu cat linistea mai adanca de dor
Cu cat fara aripi si uite ca zbor
Cu cat visul dispare in vis
Cu cat steaua cazuta-n abis
Cu cat totul se-aude in soapte
Cu cat luna mai plina de noapte ....
Femeie ce intri
noaptea-n ocean,
Nu te temi de vre-un
peste viclean,
Nu ti-e frica de apa
adanca,
De curentul de apa ce
in larg te arunca,
Ca nu poti pe varfuri
sa stai,
Echilibrul sa-ti tii,
ca-ntr-o scoica te tai,
Ce te cheama in bezna
din el,
Chiar si cerul e
negru la fel,
Ci-n te striga din
luna de vrei,
Lumina pe apa sa
calci catre zei,
Te afunzi, si nu
vezi,
Simti durere si nu-ti
vine sa crezi,
Ca trupul ti-e gheata, si
gustul sarat,
Ca ai alge in par, ca ai gandul
curat,
Diamante in ochi,
unghii din scoici,
Simti fructu-I oprit intr-un
cantec de doici,
Si crezi cu ochii deschisi
Ca zbori... ca
te-ai inaltat,
Ca te-ai intors,
De
unde ai plecat….
Oceanul tau ti-e trup
Trupul ti-e ocean…
Clepsidra ne-ntoarsa...
Clepsidra ne-ntoarsa
In nisipul tau fin
Au poposit candva pescarusii
Candva valurile marii
Ingenunchiau in fata ta
Candva .... Noaptea
Vantul
Linistea
Freamatul
Furtuna ...
Clepsidra uitata de timp
In tine-a murit secunda tacuta...
Oare mai traim?
Oare mai murim?
De ce taci ... Spune-mi
De ce-ai incatusat nisipul
Ai ucis speranta in tarm
Ai ucis viata si cantul...
? ... Taci?
... hmmm .. usor, usor ... ne ucizi ..
Undeva .. Timpul... 24.01.1990
Cateodata, undeva, timpul se opreste
Uneori, intr-un loc pustiu, linistea ma apasa
Ceva, nu stiu ce... o amintire cred, imi sopteste
Intoarce-te acolo... la tine acasa.
Dar nu pot! .. Intelege!.. Am munti de trecut
Mai am mari, oceane, desertul pustiu...
Am atatea lucruri importante de facut
Mai am de invatat... si-atatea vreau sa stiu.
Cateodata, undeva, noaptea cu stelele ei
Uneori, intins pe iarba, cu ochii inchisi
Ceva, nu stiu ce... si plangi fara sa vrei
Intoarce-te acolo.. imi spun spiridusi...
Dar nu pot!.. Intelege!.. Am vise de implinit
Am ganduri, am atatea dorinte de realizat
Vezi... dimineata... soarele ma cheama la infinit
Vreau sa gasesc .. si mai am de cautat.
Cateodata, undeva, ma opresc... ma gandesc
Uneori.. intr-un loc.. privesc la steaua mea
Ceva, nu stiu ce... ma face sa cred ca nu mai traiesc
Intoarce-te acolo!... Dar unde-i casa ta?
michel2233 - (22 ianuarie 1968) .. De ce 33.. 17.09.2005
Ahhhhhh …. Ce mica si
stramta e lumea asta a mea,
Ma-nvart de-atata
timp, si nu prea vad ceva,
Aud ecouuuu o inima
batand, si glasuri parca rad,
Si simt din cand in
cand … o mana ca a mea,
Ce parca-ar vrea… sa
ma cuprinda-asa …
... si nu pot sa-o ating..
Respir lichid, respir
cam greu, iar alteori imi este frig …
Ma zbat in lumea mea
tacut,
Dar nu mai pot..
si-mping din maini
Si iata-ma cum strig …
AAAAAAA ….
Si-aud o
voce …
S-A NASCUUUT! AZI .. 22
Si e baiat … da-mi-l
sa-l vad …
:)
copilul meu iubit…
Atata tot,
atat am
auzit …
C-am adormit ….
jzzz bzzzzbrbb jzzzz
….
M.MihaLaCHE :) = michel
|__________^
hmm.. colegii de scoala generala mi-au scpus asa.. si asa a ramas ... michel
Strain 21.05.1989
Ca niste lacrimi, picaturile de ploaie
Mi se preling pe obraz
Ca o umbra, noaptea se pierde
Departe in spatele meu
Ca un adio, luna dispare usor
In aburul norilor
Ca un fior, frigul se lasa din nou
In sufletul meu
Ca un sarut, incerc sa sper ca soarele
Isi va trimite din nou razele
La nasterea zorilor
Ca o amintire, chipul tau apare mereu
In gandul meu
Ca o inclestare, prind in mainile mele
Frunzele moarte
Ca o privire, vantul se joaca-ndraznet
In parul meu
Ca o tristete, pasii mei se aud din ce in ce
Mai incet...
Se pierd tot mai mult
Sus
La stele....
De-as fi pasare... (Yugoslavia / Zvornik 1990)
De-as fi pasare as zbura sus la cetate
As cuprinde cu privirea
Orasul pustiu
Lacul.. muntii
Si padurile uitate ...
As intreba vantul ce face ea
As intreba norii
De ce nu pot ...
Iubit sa-ti fiu
As intreba duhurile padurii
Daca am sa pot veni macar
In noaptea nuntii tale
Sa pot privi cum razi
S-astept ascuns si trist
Sa vina zorii...
De-as fi pasare
As zbura sus la cetate
Si as ruga vantul
Sa-mi ucida gandul
As ruga norii
Sa ma ierte de pacate
As spune florii
Sa-mi ia fericirea
As ruga duhurile padurii
Sa-mi ascunda-n veci privirea
De n-as fi om
Poate ca te-as fi uitat...
Zvornik Yugoslavia (Bosnia) 1990 - Sus la cetate
Buna seara amintire 1989
Buna seara amintire,
Din nou te intalnesc...
La colt de strada
Stai cersind
Un singur gest
Dar nu mai pot macar
Sa te privesc
Nici mana sa ti-o'ntind
Buna seara amintire
Ma'mpiedic de tine
Adormi ca ultimul betiv
Pe un trotuar...
Ma'njuri printre dinti
Uitandu-te de jos la mine
Eu insa plec..fara sa'n torc
Capul macar ...
Buna seara amintire
Te-am zarit!
Mancai din gunoi
O bucata de paine
La masa mea
De mult nu te-am poftit
Muscata-i mana ce-am intins ...
Muscata-i ca un caine ...
Cearta'n cer ... intr-o zi ploioasa .. cred... '89
(prin
cantec traieste, iubeste, se stinge, usor, ca un cantec, pianistul, doar el …)
Ca un sarut
Iti simteam
buzele reci
Frematand pe obrazul meu …
Erau lacrimi
In bautura galbuie …
Muzica batrana
Batran obosit
Tu ai murit
Imi aduc
aminte
Cum traiam pentru tine
Un saxofon canta usor
In sufletul meu
Ai intrat ranindu-ma …
E cald … iti simt mainile reci
Pe frunte, dar tu nu esti
Aici
Atunci cand ziua muri
Atunci cand noaptea-mi indrepta
Pasii spre cafeneaua
Cu amintiri …
O chitara
veche spunea
O poveste
De dragoste
…Cuvant … magic … doi …
…De ce ma privesti in ochi negrule!?
…Tu stiiiiiiiiii... ca am nevoie de
cantecul tau
…Nu te opriiiiiiii...
Simt acum
imbratisarea rece in care
M-ai cuprins
Si
Nu
Mai
Pot
Sa
Misc
Stiu .. m-ai iubit
Dar nu mai esti
Aici … Paharul
Se
sparse
De
podeaua
Lucioasa
Erau
lacrimi
In
bautura galbuie …
Tu ai murit atunci cand
Noaptea muri …
ma’ntreb 24
ianuarie 2006
ma’ntreb
… cata dragoste sa aiba un om, iubind cu-atata ura,
cat de dulce poate sa-si rosteasca,
amarul gand,
intr-un cuvant …
ma’ntreb … sclipirea …
ochilor ce rad,
in hohote de plans, ascuns, cu-atata falsa modestie de coltul stang al gurii,
lipit de tampla-i creata,
asa de mandru, de vina ce-l cocoasa …
de unde vine ea?
ma’ntreb … parfumul …
paravan al
matelor stricate,
si al sudorii de pe ceafa ...
fierbinte creier arde mohnind
in propria-i greata … ?
ma'treb ... traieste-i mort sau ce-i?
Ii simt si sufletul ... si e la fel,
ca si-atingerea-i ...
de gheata …
ma’ntreb … cum de-i mai rabda trupul
frumusetea,
si zambetul rusinea,
de ce nu isi inghite limba,
in minciuni, si
glasul in mutenie...
de ce nu-i iese sangele pe nas, prin
ochi, prin bot …
de ce mai merge inca …
de ce sa strig mereu … esti OOOOM!!!!
si pari …
atat de buuuun …
sa ma intreb?
sau nu...
ba da ...
ma'ntreb
Tearoom 27
ianuarie 2006
m'asez si eu in ceainaria voastra,
pe'un scaun, lipit cu tampla de un geam, privesc in lungul strazii'ntunecate,
pandesc in liniste miscare pe asfalt ...
(nici pasi nu sunt, nici falfait de
aripi, doar voci pierdute departe intr-un gang)
ma'ntorc pe scaun, intind picioarele
sub masa, si capul intr-o parte-mi dau, caci vreau sa vad mai vertical, sa
inteleg anume care fapte ma fac sa fiu atat de singur, de burlac ... (pericol!
.. ma rastorn ... asa ca ma intorc la geam) ...
un pic de ceata sta lipita de un
felinar, si'n balti se vede parca polul nord, e frig acolo dar mie nu imi pasa
... ma simt acasa aici, in casa de stejar ...
(comand un ceai ... si'i sorb in
liniste'i caldura ... miros aroma lui fierbinte ce imi cuprinde'n sus, fata si
parul, in aburi moi parfumul)
era aglomerat pe vremuri si'n soapte
lingurite se loveau de cani, din cand in cand un raset ... ce te facea
sa-ntorci privirea amuzata si poate chiar sa razi si tu un pic, si scaune
scartaind si un motan cam gras, o pasare (in colivia ei) si chiar un pinguin
tafnos, si'un pic de muzica era .. eraeraera era asa frumos!
(Va rog sa ma scuzati acum, profit de
linistea din jur, si'n bratele colac m'arunc si trag un pui de somn ... revin
...)
\\\///
**
O ... ce scartait se-aude! ... e usa! ... ce de zgomot! ... o pasare, pisica, plici-plici ce lasa
dare (pinguinul).. si e cam frig ... ca-i ceata'n ceainarie ...
HEI!!! .. CINE-I!
///\\\
oo
= ... HEI! stai nu te baga in colivie ... si tu cotoi ce stai pe soba
... pe pinguin nu il intreb nimic (ca vine singur) ... dar haideti toti, din
nou eu va invit
la ceai ... la ceaiul cald ... din frunzele de tei..
:)
Never Never Never
Two Black notes in a white space... forever parallels, but forever live
together, so different, so lonely... these two lines, two planes, two
fingers, two hands, two friends... these two...
oh.. these two...
Two Black birds flying in the White light
Two Black thoughts lost in White feather
Two Black dreams in a White nightmare
Two Black letters on a White paper
Two Black birds dead in the White snow
Two Black sounds in the White silence
These two...
TWO
WHO
NEVER NEVER NEVER ... DIE...
I am the man ...
I am the man ...
I am the man,in the street
A lot of people go to sleep
Living my dreams
Feelings new wings.
I am the man,in this town
Nobody could LET ME DOWN
As a raindrop isn't ALONE
MY DREAMS MUST......GO ON
LIKE A RAINBOW, I PRAY TO RAIN
LIKE A BIRD, FLY IN THE SKY
WELL MAN ! DON'T FEEL THE PAIN
THERE IS A STAR, YOU MUST ENJOY.
I am the man,in the world
Standing here, feeling COLD
The raindrop follows me
Feeling......SO FREE...
.. hmmm ... nu ştiu sa scriu versuri, nu ştiu de unde vin cuvintele, nu ştiu
definiţia poeziei... (dacă ea exista). Îmi place sa mă exprim aşa, sa
asociez gîndurilor mele semne, nu reuşesc însă mereu ... iar gîndurile
zboară aşa iute... uit atunci sa mai pun Punct Uneori caut o rimă dar de cele mai multe ori las totul la voia întîmplării ... se cheamă improvizaţie .. cred.
Fiindca noaptea se pune voal
Sprijinit cu spatele
de un gard inalt si alb
Femeia nu este in
doua culori,
Sa stai pe un scaun
Cat de mare trebuie
sa fie o litera
Cu cat noaptea mai plina de luna
Ahhhhhh …. Ce mica si
stramta e lumea asta a mea,
Ca niste lacrimi, picaturile de ploaie
De-as fi pasare as zbura sus la cetate
Buna seara amintire, 
ma’ntreb
… cata dragoste sa aiba un om, iubind cu-atata ura, 
m'asez si eu in ceainaria voastra,
pe'un scaun, lipit cu tampla de un geam, privesc in lungul strazii'ntunecate,
pandesc in liniste miscare pe asfalt ... 
I am the man ...